Cum sa vizitezi in patru zile Bergamo, Milano si Lacul Como

Zilnic sunt asaltata de emailuri cu vacante ieftine si zboruri low-cost. Recunosc, vina imi apartine in totalitate doar eu m-am abonat la o mie de site-uri ce ofera asemenea informatii. Insa cum in vacanta indicat este sa nu mergi singur si sa ai macar un partener de calatorie pe care sa dai vina atunci cand ai gresit traseul, noi nu am reusit sa gasim o data care sa impace si capra si varza.

Totul pana cand intr-o zi ne-a cuprins un val de spontaneitate si primind un email de la una dintre companiile aeriene low-cost cu o oferta de nerefuzat, zboruri catre Milano la 9.99 EUR, am luat biletele de avion. Cu putine emotii ce este drept pentru ca, ce sa vezi daca vrei vacanta in timpul saptamanii trebuie sa iti iei concediu :).

Cu biletele de avion luate catre Milano am stabilit ca merita sa vizitam Bergamo, un mic orasel ignorat adesea in detrimentul capitalei economice Milano, si sa ne cazam aici. Si preturile un pic mai mici la cazare au fost un factor important 🙂

Am hotarat sa gasim o locatie in apropierea garii din Bergamo astfel incat sa ne fie usor pentru urmatoarele zile. A urmat o cautare lunga pentru un loc de cazare, oferte multiple de B&B-uri insa majoritatea ne depaseau bugetul, baie comuna si nici nu erau in apropierea garii. Am reusit sa gasim un hotel la vreo 10 minute de gara ce avea review-uri bunicele si pret decent. Si un mare bonus puteam anula oricand rezervarea fara sa ne coste nimic. Cum partea cu luarea concediului a fost un pic dificila am zis ca mai bine sa fim siguri decat sa ne para rau apoi. Been there done that 🙂

Pana a venit data plecarii nu pot spune ca ne-am facut temele foarte bine. Ne-am trezit cu o zi inainte de plecare ca nu stiam ce avem de vazut in Bergamo, cum ajungem in Milano si ce naiba facem in celelalte doua zile ramase de petrecut pe meleaguri italiene.

Documentare rapida si aveam primele doua zile stabilite. Cum am vrut o vacanta low cost de la aeroport am luat autobuzul catre Bergamo, cu un pass pentru 24 ore ce a costat 5 EUR care sa ne permita sa vizitam tot Bergamo fara sa mai platim bilete suplimentare. Stiam cate statii avem de mers pana in apropierea hotelului si ne-am pus pe numarat. Surpriza, surpriza autobuzul oprea in statie doar daca cineva apasa pe buton. Ce sa-i faci bucuresteni obisnuiti cu RATB-ul ce opreste in orice statie 🙂 si s-a dus numaratoarea noastra. Noroc ca am ochit rapid hotelul pe geam, de fapt am ochit podul de trecere al trenurilor si mi-am inchipuit ca trebuie sa fim in apropierea garii.

Apoi ne-am invartit un pic in cerc pentru ca un anumit personaj nu a vrut sa o ia pe strada indicata de mine, pentru ca nu are cum sa fie ala hotelul. Pe bune? Scria mare pe el B&B Hotel Bergamo, dar tot nu era ala ca nu arata asa in poze. Dupa ce am rezolvat si problema cazarii am plecat la plimbare. Pentru ca am ajuns devreme, pe la ora 13, am hotarat sa vedem toate atractiile turistice din Bergamo. Urma deci sa vedem, Citta Alta iar apoi la intoarcere tot ce avea de oferit Citta Basa.

Traseul parea usor, aveam si o harta cu noi, in rest all mighty Google sa traiasca. De la gara ne-am urcat in autobuzul 1 ce avea Citta Alta afisat. Surpriza insa, a mers doua statii si a oprit. Ne-am dat seama ca este capat de linie cand toti ceilalalti pasageri au coborat. Am intrebat intr-o italiana de balta soferul de autobuz cum am putea ajunge la Citta Alta si omul dragut s-a dat jos din autobuz si ne-a indicat statia de unde sa luam autobuzul, 1A era numarul corect.

Ne-am urcat in ultimul moment in celalalt autobuz, tocmai se pregatea sa plece din statie, soferul dragut ne-a deschis usile, si am mers cateva statii. Iarasi fara documentare, nu stiam cat trebuie sa mergem, insa cum norocul a fost de partea noastra am ochit si de aceasta data statia funicularului ce duce la Citta Alta. Pass-ul pentru 24 ore a fost valabil si pentru funicular, privelistea frumoasa, drumul scurtut de vreo 10 minute.

Am ajuns in Citta Alta,in mijlocul pietei pantofarilor, iar fara planuri, am urmat practic ceilalti turisti pe o strada lunga cu multiple restaurante si mici magazine. La capatul strazii ne asteptau Piazza Vechia cu Fantana Contarini, Piazza Duomo unde se gaseste Domul din Bergamo, Basilica Santa Maria Maggiore si Capela Colleoni. Recunosc ca am fost profund impresionata de Capella Colleoni si de picturile din Dom.

Capella Colleoni Bergamo Citta Alta Piazza Duomo
Capella Colleoni
Piazza Duomo
Citta Alta, Bergamo
Bergamo Dome
Domul din Bergamo

Ne-am mai plimbat putin prin Piazza Vechia si am pornit-o inapoi spre funicular ratand in graba noastra un alt funicular ce ne-ar fi dus mai sus de unde am fi avut o imagine panoramica asupra orasului. Nu-i nimic data viitoare stim mai bine si poate ne si documentam inainte 🙂 .

In vreo 10 minute eram jos in Citta Basa gata sa luam autobuzul catre gara. Am stat noi in statie vreo 5 minute, a trecut un atubuz pe langa noi, ne-a ignorat complet. Am hotarat sa mergem pe jos pana la urmatoarea statie, apoi pana la urmatoarea bifand si bisericutele si portile din Citta Basa. Apropo sunt foarte, foarte multe biserici in acest mic oras. Am numarat cel putin 9 si apoi am renuntat sa le mai tin contul si sa ma bucur de arhitectura speciala a fiecareia dintre ele.

Pentru ziua a doua aveam planificata vizita in Milano. Ne-am documentat de aceasta data la ce ora aveam trenul, de unde luam biletele. Am plecat cu trenul de ora 9, calatorie de vreo 45 minute pana in Milano. Biletele de tren le-am luat din gara insa am uitat sa le si compostam :). Repede, repede am alergat cu ele pana la aparat inainte sa plece trenul.

In Milano am luat-o pe jos spre Dom, ca tot am vrut sa fie calatorie cu buget redus si sa ne bucuram de tot ce avea orasul de oferit 🙂

Nu mai stiu exact cat ne-a luat sa ajungem de la gara la Dom, cred ca vreo 45 de minute de mers incetisor cu Google maps :). Dar nu am regretat mersul pe jos pentru ca am putut admira arhitectura orasului. Am trecut prin Galleria Vittorio Emanuele al II-lea, ne-am uitat la marcile de lux si am iesit cat mai repede pentru ca na, noi am venit pentru o vacanta cu buget redus si nu pentru a face shopping de genti la pret de garsoniere :). Am intrat, ne-am uitat, ne-am inchinat, am iesit. Mai ceva ca la biserica :).

La Dom imbulzeala ce nu am mazi vazut de cand sunt. Stiind din experienta unei prietene ca aici este zona preferata a hotilor de buzunare am stat cu ceva emotii pana am parasit zona. Am dat si de alti romani iar primul lor avertisment a fost : Atentie ca se fura aici. Deci stres maxim. Am facut cateva poze si ne-am indepartat de Dom. L-am admirat de jur imprejur unde nu era asa mare aglomeratie si am putut privi in liniste arhitectura. Am dat si de cateva magnolii inflorite langa el si de un magazin ticsit cu ciocolata. Atatea sortimente de ciocolata nu am vazut in viata mea, preturi decente, magazinul se afla pe straduta din spatele Domului, in zona magnoliilor.

Dupa ceva cumparaturi de ciucalata am „vizitat” si mall-ul din Milano. Iar scoruri dar macar stiam ce ne asteapta. Am pierdut vreo 2 ore prin mall, ce pot spune timp pierdut „cu cap” si am ajuns la ultimul etaj unde exista un alt magazin de ciocolata si un restaurant de unde se poate observa Domul de sus. Am dat de o vanzatoare foarte draguta ce s-a chinuit sa ne explice in italiana si engleza ce avea de vanzare desi eu vroiam sa ajung doar pe terasa sa pot vedea Domul de la inaltime. Cand ne-a auzit vorbind romaneste s-a luminat toata la fata la gandul ca nu trebuie sa se mai chinuie in alte limbi straine. Ne-a prezentat oferta, am tot degustat la ciocolata si cu un sfat prietenesc ne-a spus ca exista si un adaos comercial pentru locatie. In traducere libera: la supermarket este mai ieftina. De apreciat 🙂 .

Ne-am intors tot pe jos la gara, am vazut Scala din Milano si alte atractii turistice in drumul nostru. La ora 19.00 eram inpoi in Bergamo.

Milano Centrale Train Station
Gara din Milano
Milano Centrale front of the train station
Caldura mare, oameni intinsi pe jos in fata garii. Hmm sau poate obositi 🙂
Milan Cathedral
Dumo di Milano
Milano Dome
Obisnuita cu obiectivele turistice din Bergamo unde eram doar noi si alti 3-4 turisti, ne-a luat prin surprindere imbulzeala de la Domul din Milano
Milan Cathedral
Dumo di Milano
Milano Dome
Magnolie inflorita, Domul din Milano
Domul din Milano
Milan Cathedral
Dumo di Milano
Milano Dome
Domul din Milano
Galleria Vittorio Emanuele al II-lea

Galleria Vittorio Emanuele al II-lea
Galleria Vittorio Emanuele al II-lea

Galleria Vittorio Emanuele al II-lea

Pentru ziua a treia nu aveam niciun plan. Seara la hotel tot ce stiam era ca am vrea sa vizitam Como, nu parea departe pe harta dar nu stiam ce tren trebuie sa luam si la ce ora. O documentara rapida despre localitati si despre trenuri si am hotarat sa vizitam doua orase Lecco si Varenna pe malul lacului Como. Daca mai aveam timp si chef mergeam cu feribotul la Bellagio.

Am plecat de dimineata si am luat bilet de tren catre Varenna, cum nu exista tren direct trebuia sa schimbam in Lecco. A durat ceva pana ne-a lamurit care este peronul de unde trebuie sa luam trenul, aproape l-am pierdut, noroc cu un domn in varsta ce ne-a ochit ca suntem turisti si ne-a intrebat ce tren vrem sa luam. Am ajuns in Lecco in aproximativ 40 de minute. Am iesit din gara si am inceput sa cautam lacul. Evident ne-am invartit in cerc o perioada iar in fata nostra era un indicator urias pe care scria ” spre lac”. Nu l-am vazut desi am trecut de 3-4 ori pe langa el :). Ce mai, atentie la detalii si simt al orientarii la cote maxime 🙂

Am gasit si lacul, un loc dragut unde sa mancam si multe ratuste si lebede de hranit. Am admirat muntii pret de 2 ore si ne-am pregatit pentru a doua destinatie Varenna.

Como lake view from Lecco
Lacul Como vedere din Lecco
Como lake view from Lecco

Am putut vizita cele doua orase gratie biletelor de tren ce sunt valabile o perioada de timp mai lunga. In cazul nostru valabilitatea a fost de 6 ore. In Varenna am stat un pic mai mult pe malul lacului, am mancat si am admirat orasul. Nu ne-a mai atras dupa masa copioasa plimbarea cu feribotul pana in Bellagio. Cu alta ocazie poate.

In ultima zi am stat in Bergamo si am revizitat Citta Basa si Citta Alta pe jos, fara autobuz si funicular. Am luat autobuzul din fata garii pentru a ajunge la aeroport si pot spune ca este o greseala pe care nu o voi mai repeta. A fost plin pana la refuz si cu un pic de adrenalina, pentru ca da, si aici sunt hoti de buzunare. Dar i-am ochit repede si ne-am pazit cu strasnicie avutia :). In aeroport domnii cautau prada proaspata printre noii veniti. Data viitoare, pentru ca va mai exista si o data viitoare voi face un sacrificiu si voi merge o statie pe jos astfel incat sa reusim sa avem o calatorie pana la aeroport fara prea mari palpitatii.

Varenna Como lake view
Varenna
Feribotul ce merge spre Bellagio
Varenna Como lake view
Varenna ferry going to Bellagio
Feribotul ce merge spre Bellagio
Reclame

Oua de Paste vopsite natural

De-a lungul timpului am incercat multiple retete pentru a vopsi oualele de Paste natural fara a folosi coloranti. Nu au iesit insa intotdeauna si de fiecare data sfarseam prin a arunca un pliculet de colorant rosu alimentar in oala cu vopsea.

Acum m-am pregatit din timp, am testat si retestat, si voi avea oua inrosite natural fara a mai trisa cu un pic de colorant. Am incercat diverse variante si pentru galben, albastru insa nu am obtinut rezultatele dorite, culorile au fost foarte pale, unele pareau chiar nevopsite.

Oua vopsite natural cu foi de ceapa si sfecla rosie
Oua vopsite natural: cele maronii sunt vopsite cu foi de ceapa rosie/galbena iar cele rozalii/rosii sunt vopsite cu sfecla rosie
Oua vopsite natural cu foi de ceapa, sfecla rosie
Oua vopsite natural

Pentru culoarea rosie folosesc foi de ceapa rosie pe care le coc un pic in cuptor, le las la inmuiat in apa de seara si apoi fierb combinatia pret de o ora. Foile de ceapa le adun din timp, de obicei incepand cu luna martie stiu ca este momentul sa am ceapa rosie in casa. Cu cat mai multe foi cu atat culoarea rosie iese mai intensa.

Metoda de preparare este urmatoarea: Foile de ceapa le pun in cuptor si le las aproximativ 10 minute in cuptorul bine incins, apoi intr-o cratita de 5 litri pun apa cat sa acopere foile, aproximativ 2-3 litri, un pic de otet, si las combinatia la inmuiat peste noapte. Apoi se fierbe combinatia aproximativ o ora pana se obtine culoarea dorita. Se strecoara fiertura intr-o noua cratita, se lasa la racit, apoi se fierb oualele in aceasta apa. Pentru culorile naturale este necesara fierberea oualelor in aceasta apa, nu este suficient sa fie lasate in culoare asa cum se intampla la cele artificiale. Rosul obtinut nu este chiar rosul obtinut din colorant, este un visiniu inchis, uneori chiar un rosu-maroniu.Depinde foarte mult de culoarea cojii oului. Oualele cu o coaja alba vor fi colorate intr-un maro deschis, oualele cu o coaja roz-maro vor fi colorate mai intens. Se intampla uneori sa apara si cate un ou incapatanat in peisaj ce nu se vrea colorat in veci. De obicei acela sfarseste in drob 🙂 🙂 :). Aviz amatorilor culoarea obtinuta din foi de ceapa nu va fi acel rosu intens obtinut din colorantii artificiali. Spun asta pentru a nu fi dezamagiti. Been there, done that.

Pentru a obtinute o culoare mai rozalie folosesc metoda combinata cu foi de ceapa galbena/rosie si sfecla rosie. Fierb foile de ceapa cu sfecla rosie taiata cubulete, strecor, las sa se raceasca si apoi fierb oualele in aceasta combinatie. Am incercat si doar cu sfecla insa culoarea obtinuta este de un roz pal. Cumva fiarta impreuna cu foile de ceapa capata o culoare mai intensa si se fixeaza mai bine pe ou. Folosesc 4 sfecle mari pe care le tai cubulete si le pun la fiert cu apa cat sa le acopere. Nu foarte multa apa pentru ca vreau sa obtin o culoare cat mai concentrata. Se mai poate folosi si sucul sfeclei, direct fara fierbere, pentru a colora oualele fierte deja, coloreaza frumos insa devine usor lipicios.

Pentru oua cu modele folosesc traditionala metoda cu frunze lipite pe oua si metoda oua marmorate. Pentru oualele cu model lipesc frunza de oul nefiert si il pun intr-un ciorap pentru a sta strans frunza si a iesi modelul perfect.

Pentru oualele marmorate folosesc foi de ceapa rosie, galbena, iarba si frunze de rostopasca. Foile de ceapa le bag la cuptor cateva minute si apoi le fac bucatele micute. Frunzele de rostopasca si iarba le toc marunt le amestec cu foile de ceapa si obtin un amestec ce va imbraca oul, ou ce va sta si el tot intr-o bucata de ciorap. Apoi se fierb si aceste oua impreuna cu celelalta in fiertura de ceapa. Ies frumos colorate, o combinatie de rosu, alb si galben de la frunzele de rostopasca.

Dresurile in prim plan 🙂

Pentru culoarea albastra am incercat varianta cu varza rosie insa a iesit un albastru pal si nu am rezistat tentatiei de a adauga un pic de colorant albastru.

Pentru culoarea galbena am testat cu morcov , coaja de portocala, turmeric si sofran. Au iesit galbene insa mirosul de turmeric nu m-a convins sa folosesc metoda „pe scara larga”.

Intre timp am mai descoperit o noua metoda de inrosire si anume cu coaja si samburi de avocado. Inca nu am testat-o recunosc. Va avea ” go live-ul” chiar de Paste deci ar fi bine sa functioneze 🙂 . Update: nu a functionat de nicio culoare. Chiar a lasat o pelicula grasa pe oua foarte greu de indepartat.

Oua inrosite cu foi de ceapa rosie
Oua de Paste marmorate si cu model frunza
Oua vopsite natural cu foi de ceapa. Exceptie oul albastru ce a primit o doza buna de E-uri 🙂

Nuci de casa

Toata copilaria mea am auzit de aceste mici prajituri, am gasit retete in cartile de dulcuri ale mamei insa m-am lovit de un obstacol de netrecut: pierderea formei. Desi nu este chiar micuta si picioare nu are, a disparut in mod misterios din bucatarie si nu a mai fost gasita. O varianta a disparitiei misterioase ar fi imprumutul catre o vecina, fire intreprinzatoare, a uitat sa o mai returneze. Sau cine stie poate a fost rapita de extraterestri. Forma, nu vecina :).


Am tot cautat sa o inlocuim de-a lungul anilor insa nu am gasit si nici nu a fost prioritatea numarul unu. Insa vremurile s-au shimbat, acum gasesti tot ce vrei si ce nu vrei sa cumperi, si acum suntem mandrii proprietari ai unei forme de nuci.

Cum am luat-o, am si testat-o. Nu am folosit untura si am zis sa folosesc o reteta cu unt. Untura,ce este aia? Eu folosesc unt, mult mai sanatos si bun. Mare greseala :). Esec total, aluatul s-a ars, lipit, nu a iesit nicicum ceea ce ar fi trebuit . Drept urmare a acestei tentative esuate forma a stat nefolosita o perioada de cateva luni. M-am lovit de ea prin dulap si am zis ca trebuie sa mai fac o incercare.

De data aceasta calcaiul lui Ahile s-a dovedit a fi obtinerea unui ingredient important: untura. Nu aveam de gand sa mai incerc cu unt :). Nu am reusit sa gasesc la niciun supermarket, hipermarket desi intr-o perioada vazusem. Norocul meu a fost bunica unei prietene care nu numai ca avea un stoc de untura dar avea si o reteta de nuci la indemana :).

Bun, acum aveam ingredientele plus o reteta testata si retestata de-a lungul anilor, cale de intors nu mai aveam, deci la prajiturit inainte.

Reteta pentru coji este urmatoarea: 5 oua, 300 grame de untura topita, 600 grame de faina, 10 grame praf de copt, un praf de sare, esenta de vanilie si 2-3 linguri de zahar pudra.

Se amesteca ingredientele astfel insat sa formeze un aluat omogen. Nu este mare inginerie, se amesteca oualele cu untura, faina si restul ingredientelor apoi se framanta un pic. Se imparte aluatul si se fac bilute de 6 grame de aluat. Si da, am cantarit fiecare biluta :). Nu a mers din ochi pentru ca dadeam rateauri de cateva grame, nu multe 2-3 grame, dar se pare ca erau importante iar aluatul ar fi iesit din forma la presare.

Am urmat reteta ca la carte, am lasat forma pe aragaz sa se incalzeasca bine, am uns-o cu putin ulei . Am pus primele bilute de aluat, am presat, si am asteptat linistita 1 minut ca sa o intorc pe partea cealalta. A venit momentul sa deschid forma. Esec total, iar. Arse si nu se mai dezlipeau de forma. In acel moment ma gandeam daca merge sa fac frisbee din forma si sa o arunc prin gradina :). Ramanea problema, sa deschid usa sau sa o arunc direct prin geam :).

M-am calmat repede si nu m-am dat batuta si am zis sa mai fac o incercare, poate nu am incins bine forma. Dupa ce am curatat forma si am incins-o bine, bine am hotarat sa o ung cu putina untura in loc de ulei de floarea soarelui. Si bine am facut pentru ca a mers, cojile de nuci au iesit perfecte.

Pentru umplutura am folosit crema ganache si nuci macinate. Pentru ganache am avut nevoie de 200 ml de smantana pentru frisca si 200 grame de ciocolata topite la bain marie, dupa racire batute cu mixerul, astfel incat sa iasa o crema destul de consistenta. Cantitatea mare de ciocolata din reteta este necesara pentru obtinerea unei creme tari. Nucile se adauga dupa preferinte, eu le-am lasat un pic la cuptor inainte de macinare.

Cojile se retuseaza si se taie excesul de aluat cu un cutitas sau o foarfeca de bucatarie si apoi se umplu cu compozitia de ciocolata, si se formeaza nucile. Ies foarte multe nuci, aproximativ 60 bucati.

Nuci de casa
Nuci de casa
Nuci de casa
Cojile de nuci, mai aveau nevoie de retusare inainte de a fi umplute. 6 grame de aluat sunt suficiente pentru a obtine jumatatea de nuca perfecta, fara margini ce trebuie decupate.

Tiramisu à la fraise

Dupa cum si numele ii spune acest desert nu este tiramisu traditional cu cafea ci unul cu capsuni. Reteta este practic aceeasi numai ca in loc de cafea piscoturile se insiropeaza cu un sirop facut din capsuni.

Ce este drept denumirea desertului ar putea starni nemultumirea celor ce il comanda la un restaurant sa zicem daca nu casca bine ochii si se asteapta sa primeasca desertul bine cofeinizat 😊.

Nu eu sunt inculpata ci un coleg de serviciu a carui reactie a fost originala: „puteau sa ii dea o alta denumire, nu? Asta este un soi de marketing mincinos, o copie nereusita a originalului. Ca la pantofii sport, Adibas in loc de Adidas” am incheiat citatul😁.

Chiar si asa, mie mi-a placut atat de mult incat am zis ca trebuie sa incerc sa il fac si eu. Nu este nimic complicat im realizarea lui, am avut nevoie de un pachet de piscoturi, 500 grame de capsuni, 10 linguri de zahar,400 ml de smantana pentru frisca, 200 grame mascarpone si 2 galbenusuri.

Daca nu exista piscoturi in casa se poate face o foaie mare de pandispan din 3-4 oua, ce se imparte apoi in doua parti egale.

Pentru crema am batut bine galbenusurile cu 2 linguri de zahar, le-am pus la bain marie cu 100 ml dr smantana pentru frisca si am amestecat bine pana s-a format o crema groasa. Dupa racire am amestecat-o cu mascarpone. Am batut smantana ramasa impreuna cu 2 linguri de zahar pana am obtinut frisca. Am amestecat frisca cu restul de crema.

Pentru siropul de capsuni am pus la fiert 250 grame de capsuni cu 5 linguri de zahar si 100 ml de apa. Am zdrobit bine, bine capsunile si dupa fierbere am bagat mixerul in ele astfel incat sa se obtina o compozitie finuta.

Dupa ce s-a racit siropul am trecut la asamblarea desertului. Un strat de piscoturi bine insiropate, un strat de crema, alt strat de piscoturi, inca un strat de crema. Ultimul strat este unul generos de frisca si capsuni proaspete.

Cutiute cu capac

In ultima vreme peste tot pe unde ma duc gasesc cate un model interesant de cutiute ce se pot face acasa cu putina pricepere si indemanare.

Nu reusesc sa ma abtin si cercetez amanuntit modul de realizare, il memorez in cazurile in care nu reusesc sa subtilizez modelul 😊,iar curiozitatea ma impinge sa incerc sa fac cutiuta. Norocul meu este ca majoritatea sunt cutiute micute, de cadouri, si le pot plasa imediat,altfel daca as deschide usa camerei mele un val de cutiute m-ar lovi 😊.

Cutiutele ce le-am facut astazi sunt numai bune pentru a oferi dulciuri facute in casa, gen bomboane sau biscuiti sau pot fi folosite drept cutiute pentru marturii sau cadouri.

Pentru a realiza cutia este nevoie de putina pricepere la masuratori. Eu am incercat doar cu hartie cu dimensiuni dreptunghiulare si am folosit latimea riglei drept masuratoare. Se masoara aproximativ 3 centrimetri in partea de sus, 3 cm in partea de jos si pe laterale. Se impaturesc partile de sus si jos, apoi bucata de sus se impatureste pana la marginea partii de jos. Se despatureste, se ia partea de jos, se impatureste pana la marginea de sus. Se taie apoi cu o foarfeca marginile pana la linia trasata. Se formeaza apoi partea de sus a cutiei, se lipesc marginile, se face capacul si gata cutiuta.

Tort cu crema de cafea

Eu sunt o persoana ce nu bea cafea. Aproape niciodata. Nu ca nu mi-ar placea gustul dar nu simt nevoia de aceasta licoare magica ceea ce ma face sa par o ciudatenie a naturii la locul de munca unde se consuma cantitati industriale. Cum, nu bei cafea? De ce?

Probabil mi-am luat doza de cafea in copilarie cand mancam cafeaua macinata sau boabele de cafea ca pe bomboane :).

Insa intotdeauna mi-au placut gustul si mirosul de cafea asa ca astazi am zis sa imi fac un tort cu o crema de cafea, insiropat bine.

Pentru realizarea tortului nu am folosit foarte multe ingrediente (am facut un tort micut):

Pentru blat am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina. Am separat albusurile de galbenusuri, am batut bine albusurile, am adaugat zaharul, am mai batut albusurile cateva minute, am adaugat galbenusurile si cele 3 linguri de faina. L-am copt la 150 grade pana a fost auriu.

Pentru crema: 200 ml smantana pentru frisca, 200 grame ciocolata cu lapte, un plic de 2 in 1 Nescafe.Am facut crema de ganache obisnuita, am adaugat pliculetul de ness, am amestecat bine, bine si am lasat crema sa se raceasca. Dupa racire se bate cu mixerul pret de cateva minute pana capata consistenta dorita. Eu am batut aproximativ 7 minute.

Pentru sirop: 150 ml apa fierbinte, 2 lingurite cafea macinata, 4 linguri de zahar. Am preparat o cafea, foarte, foarte dulce. Dupa cateva minute de infuzare am strecurat-o si am mai fiert-o cateva minute. Am lasat siropul obtinut sa se raceasca.

Asambalare: am taiat blatul in doua, am inropat bine partea de jos, am adaugat crema, am pus partea de sus a blatului, am insiropat-o si am adaugat crema. Se poate decora dupa preferinte si pricepere. Eu am incercat un soi de bordura din ciocolata. Nu prea a iesit cum am intentionat dar asta este. Este 100% vina ciocolatei nicicum a mea :).

Tort cu crema de cafea
Tort cu crema de cafea
Tort cu crema de cafea
Tort cu crema de cafea

Tort cu crema de cafea

Tort de lamaie cu capsuni

Fiind weekend am zis sa prepar un tortulet racoritor si usor de realizat. Pentru ca am fost inzestrata cu o forma micuta de tort imi este ssa fac cate un tortulet oricand imi este pofta de ceva dulce.

Blatul este din padispan, iar pentru o forma micuta de tort am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina. Se separa albusul de galbenus, se bate spuma, se adauga zaharul si se mai bate pana se dizolva tot zaharul. Se adauga galbenusurile si faina si se amesteca. Se coace la 160 de grade.

Pentru crema am folosit 250 ml smantana pentru frisca si 100g ciocolata alba. Se pun la bain-marie, se amesteca pana cand se obtine o crema omogena. Cand s-a racit se bate cu mixerul, 2-3 minute si se adauga 200 grame mascarpone si sucul de la o lamaie. Pentru extra gust se adauga si coaja de lamaie.

Se insiropeaza tortul cu un sirop facut din zahar, apa si zeama de lamaie, se lasa jumatate de ora si apoi se asambleaza tortul. Un strat de crema, unul de capsuni, inca unul de  crema.

Ingrediente: Blat: 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina

Crema:250 ml smantana pentru frisca si o tableta de ciocolata alba de 100 grame; 200 grame mascarpone; coaja si zeama de la o lamaie. Capsuni pentru décor si partea de mijloc a tortului.

Sirop: sucul de la o lamaie+ 5 linguri de zahar si apa.

Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni

Pictura vaza cu flori

Exerseaza, exerseaza, exerseaza! Aceasta este noul meu motto si din acest motiv cred ca voi avea toata casa plina de picturi acrilice. Unele mai reusite altele mai putin reusite, depinde de inspiratie si inclinatie :).

Pentru ca de la inceput m-am aruncat in pictat peisaje si nu am avut rabdare sa invatat lucrurile de baza, zilele acestea am zis ca trebuie sa trec la nivelul urmator si sa acopar si partea de vaza cu flori.

Ce este drept am fost foarte aproape de o „varza” cu flori in loc de vaza 🙂

Geneva Motor show_final

Se pare ca nota un pic sarcastica a postului anterior nu a fost pe placul tuturor. Recunosc ca imi lipsesc cunostintele tehnice iar masinile le recunosc in principiu dupa culoare insa cateodata pretul unor masini este mult exagerat. Insa mi s-a soptit in casca faptul ca o persoana ce a avut nousprezece miloane de dolari pentru o masina clar nu isi face singura cumparaturile 🙂 Pe bune ?Si am avut momentul meu aha, deci trimite soferul la o plimbarica cu masina minune. Bravo lui atunci, este platit sa se plimbe cu o masina exagerat de scumpa.

Imi este clar totusi ca trebuie sa o parcheze undeva deoarece chiar si la pretul astronomic platit pe ea tot nu are functia de levitare.

Geneva Motor show_reloaded

Analizand masinile expuse am ajuns la o concluzie, sunt scumpe, sunt frumoase dar majoritatea ar fi inutile pentru omul de rand.

As putea sa pun cumparaturile de la supermarket in portbagajul uneia dintre aceste masinute? Daca sar calul la cumparaturi si am patru – cinci pungi imense, unde le pun? In portbagaj intra maxim doua, verificat din ochi :), bancheta in spate nu exista la majoritatea, as putea sa le pun pe locul din fata dar ce ma fac daca am mai venit cu cineva la cumparaturi? Stiu, 1.30 lei si se rezolva problema. Insotitorul se va plimba cu un Mercedes sau daca nu are noroc cu Otokar  🙂 .

Si alta problema a acestor masini este faptul ca sunt foarte joase. Clar nu au fost facute pentru drumurile din Romania. Imi imagineam una dintre masini intrand pe strada mea. Mult noroc sa mai si iasa  :).  Si nu vorbesc aici de catune uitate de lume ci de capitala.

Si unde sa o parchezi? O fi ea frumoasa dar daca nu poti urca bordura ca sa o poti parca prin Bucuresti mai bine o lasi in garaj :).

Dar daca ignoram dezavantajele enumerate mai sus masinile expuse sunt chiar frumoase. Reactia a fost de wow la fiecare dintre ele.

Geneva Motor Show

Am mai spus-o dar repet iar faptul ca si masinile sunt arta.  Ce este drept cunostintele mele in ale autovehiculelor sunt destul de reduse insa sunt capabila sa recunosc o masina frumoasa chiar daca este vorba doar despre culoare si forma.

Si unde poti vedea toate aceste opera de arta pe patru roti mai bine ca la un salon auto. Intamplator ne-am aflat in Geneva exact in perioada in care se desfasoara si salonul auto si cum locul de desfasurare, Palexpo, se afla fix langa aeroport am zis ca nu puteam rata aceasta ocazie unica in viata. Ce este drept nu eu am fost fotograful de serviciu ci am avut un ajutor de nadejde care s-a ocupat de fotografierea in timp record a exemplarelor cele mai reusite. Marea mi-a fost surprinderea cand am aflat pretul uneia dintre masini, 19 milioane de dolari. Oare cam cate masini normale as putea lua de banii acestia ? 🙂 Am simtit nevoia instantaneu sa ma apropii de masina minune si sa o ating, clar o depreciam cu vreun milion 🙂 :). M-am abtinut totusi :). Intr-adevar o masina frumoasa, insa totusi 19 milioane?

Masina de 19 milioane USD

Norisori pufosi si furiosi

Se pare ca martie nu este luna cea mai potrivita pentru calatorii cu avionul. Mi-am inceput calatoria cu un cer frumos si drum lin pret de o ora urmand apoi aproximativ doua ore de leganare continua :). Si se pare ca leganarea nu m-a ajutat sa imi continui somnul. Am dat de doua, trei ori cu capul de geam si m-am trezit instantaneu la realitate :). Vinovati? Vantul si niste nori pufosi ,cenusii si extrem de furiosi.

Insa am avut parte si de cea mai frumoasa imagine a unei cer cu o combinatie de albastru nemaivazuta pana acum.

Nor liniar
Cel mai ciudat nor pe care l-am vazut. O linie alba pufoasa de-a lungul cerului
Cer albastru
In fotografie nu se vede atat de bine combinatia de albastru ce era pe cer. Inca nu reuseste aparatul sa surprinda tot ce vede ochiul.
Mare de nori pufosi
Mare de nori pufosi

Mucenici moldovenesti

Astazi am zis sa fac o transa de mucenici moldovenesti. Insa ca intotdeauna pofta de mucenici a venit cam tarziu in zi 🙂 . Adica astazi pe la ora 18 incepeam procesul de pregatire a doua tavi de mucenici. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata 🙂 .

Ingredientele folosite au fost urmatoarele:

*400 grame de faina

*7 grame drojdie uscata

*6 linguri de zahar ( cantitatea poate fi modificata insa eu am vrut sa fie dulci)

*200 ml lapte caldut

*50 grame unt

*5-6 linguri de ulei

*un praf de sare/esenta vanilie/esenta rom

De aceasta data nu am mai facut maia ci am adaugat toate ingredientele intr-un castron, le-am amestecat bine, si am framantat aluatul cateva minute. L-am lasat la crescut aproximativ 15 minute, apoi am trecut la  modelarea mucenilor. Dupa modelare i-am mai lasat 30 minute la crescut in cuptorul preincalzit. Dupa cele 30 minute am dat drumul la cuptor si i-am copt la 150 de grade pana cand au capatat o culoarea aurie. I-am uns cu un sirop din miere si un pic de apa calduta, nuca dupa preferinte.

Reteta este una rapida, nu dureaza mai mult de o ora si jumatate pana se obtin mucenicii si se obtin aproximativ 16 mucenici mai maricei.

Mucenici moldovenesti
Mucenici moldovenesti
Mucenici moldovenesti
Mucenici moldovenesti

Tort de ciocolata cu portocale

Astazi fiind o zi speciala o zis sa pregatesc un tort cu portocale pentru a o sarbatori cum se cuvine.

Combinatia de ciocolata si portocala este minunata iar tortul realizat este unul gustos si usor de facut.

Blatul este cel obisnuit, din padispan, iar ingredientele depind forte mult de dimensiunea formei. Pentru ca eu am avut o forma micuta de tort am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina. Se separa albusul de galbenus, se bate spuma, se adauga zaharul si se mai bate pana se dizolva tot zaharul. Se adauga galbenusurile si faina si se amesteca. Se coace la 160 de grade.

Pentru crema am folosit 250 ml smantana pentru frisca si doua tablete de ciocolata de 100 grame. Se pun la bain-marie, se amesteca pana cand se obtine o crema omogena. Cand s-a racit se bate cu mixerul, 2-3 minute si se adauga mascarpone.

Apoi se taie blatul in doua bucati, se insiropeaza cu siropul obtinut de la 2 mandarine/portocale + 5 linguri de zahar.

Se adauga gem de portocale peste primul blat, apoi crema de ciocolata, se adauga cel de-al doilea blat, se orneaza tortul cu crema ramasa si se decoreaza dupa preferinte si pricepere.

Eu am facut cateva frunze de ciocolata si o folosit cateva bomboane de ciocolata pentru partea de sus a tortului.

Ingrediente:

Blat: 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina

Crema:250 ml smantana pentru frisca si doua tablete de ciocolata de 100 grame; 250 grame mascarpone; gem de portocale.

Sirop: sucul de la 2 portocale/mandarine + 5 linguri de zahar

Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale

Pictura Brebenei

Pentru ca am fost motivata de picturile vazute in muzeele italiene sa tot exersez pana cand voi reusi sa pictez ceva decent ieri am pictat cateva floricele de primavara, si anume brebenei.

Sunt florile copilariei mele de atunci  de cand puteam sa ma plimb in voie prin padurile patriei la cules de flori de primavara. La fiecare sfarsit de februarie mergeam impreuna cu bunicul sa adunam ghiocei, viorele si brebenei. Cativa mai ieseau din pamant cu tot cu bulbi si ii plantam in gradina de flori, inca mai avem ghiocei adusi din padure cu multi, multi ani in urma.

Pictura acrilica Brebenei
Pictura acrilica Brebenei
Pictura acrilica brebenei
Pictura acrilica brebenei
Pictura acrilica brebenei