Nuci de casa

Toata copilaria mea am auzit de aceste mici prajituri, am gasit retete in cartile de dulcuri ale mamei insa m-am lovit de un obstacol de netrecut: pierderea formei. Desi nu este chiar micuta si picioare nu are, a disparut in mod misterios din bucatarie si nu a mai fost gasita. O varianta a disparitiei misterioase ar fi imprumutul catre o vecina, fire intreprinzatoare, a uitat sa o mai returneze. Sau cine stie poate a fost rapita de extraterestri. Forma, nu vecina :).


Am tot cautat sa o inlocuim de-a lungul anilor insa nu am gasit si nici nu a fost prioritatea numarul unu. Insa vremurile s-au shimbat, acum gasesti tot ce vrei si ce nu vrei sa cumperi, si acum suntem mandrii proprietari ai unei forme de nuci.

Cum am luat-o, am si testat-o. Nu am folosit untura si am zis sa folosesc o reteta cu unt. Untura,ce este aia? Eu folosesc unt, mult mai sanatos si bun. Mare greseala :). Esec total, aluatul s-a ars, lipit, nu a iesit nicicum ceea ce ar fi trebuit . Drept urmare a acestei tentative esuate forma a stat nefolosita o perioada de cateva luni. M-am lovit de ea prin dulap si am zis ca trebuie sa mai fac o incercare.

De data aceasta calcaiul lui Ahile s-a dovedit a fi obtinerea unui ingredient important: untura. Nu aveam de gand sa mai incerc cu unt :). Nu am reusit sa gasesc la niciun supermarket, hipermarket desi intr-o perioada vazusem. Norocul meu a fost bunica unei prietene care nu numai ca avea un stoc de untura dar avea si o reteta de nuci la indemana :).

Bun, acum aveam ingredientele plus o reteta testata si retestata de-a lungul anilor, cale de intors nu mai aveam, deci la prajiturit inainte.

Reteta pentru coji este urmatoarea: 5 oua, 300 grame de untura topita, 600 grame de faina, 10 grame praf de copt, un praf de sare, esenta de vanilie si 2-3 linguri de zahar pudra.

Se amesteca ingredientele astfel insat sa formeze un aluat omogen. Nu este mare inginerie, se amesteca oualele cu untura, faina si restul ingredientelor apoi se framanta un pic. Se imparte aluatul si se fac bilute de 6 grame de aluat. Si da, am cantarit fiecare biluta :). Nu a mers din ochi pentru ca dadeam rateauri de cateva grame, nu multe 2-3 grame, dar se pare ca erau importante iar aluatul ar fi iesit din forma la presare.

Am urmat reteta ca la carte, am lasat forma pe aragaz sa se incalzeasca bine, am uns-o cu putin ulei . Am pus primele bilute de aluat, am presat, si am asteptat linistita 1 minut ca sa o intorc pe partea cealalta. A venit momentul sa deschid forma. Esec total, iar. Arse si nu se mai dezlipeau de forma. In acel moment ma gandeam daca merge sa fac frisbee din forma si sa o arunc prin gradina :). Ramanea problema, sa deschid usa sau sa o arunc direct prin geam :).

M-am calmat repede si nu m-am dat batuta si am zis sa mai fac o incercare, poate nu am incins bine forma. Dupa ce am curatat forma si am incins-o bine, bine am hotarat sa o ung cu putina untura in loc de ulei de floarea soarelui. Si bine am facut pentru ca a mers, cojile de nuci au iesit perfecte.

Pentru umplutura am folosit crema ganache si nuci macinate. Pentru ganache am avut nevoie de 200 ml de smantana pentru frisca si 200 grame de ciocolata topite la bain marie, dupa racire batute cu mixerul, astfel incat sa iasa o crema destul de consistenta. Cantitatea mare de ciocolata din reteta este necesara pentru obtinerea unei creme tari. Nucile se adauga dupa preferinte, eu le-am lasat un pic la cuptor inainte de macinare.

Cojile se retuseaza si se taie excesul de aluat cu un cutitas sau o foarfeca de bucatarie si apoi se umplu cu compozitia de ciocolata, si se formeaza nucile. Ies foarte multe nuci, aproximativ 60 bucati.

Nuci de casa
Nuci de casa
Nuci de casa
Cojile de nuci, mai aveau nevoie de retusare inainte de a fi umplute. 6 grame de aluat sunt suficiente pentru a obtine jumatatea de nuca perfecta, fara margini ce trebuie decupate.
Reclame

Tiramisu à la fraise

Dupa cum si numele ii spune acest desert nu este tiramisu traditional cu cafea ci unul cu capsuni. Reteta este practic aceeasi numai ca in loc de cafea piscoturile se insiropeaza cu un sirop facut din capsuni.

Ce este drept denumirea desertului ar putea starni nemultumirea celor ce il comanda la un restaurant sa zicem daca nu casca bine ochii si se asteapta sa primeasca desertul bine cofeinizat 😊.

Nu eu sunt inculpata ci un coleg de serviciu a carui reactie a fost originala: „puteau sa ii dea o alta denumire, nu? Asta este un soi de marketing mincinos, o copie nereusita a originalului. Ca la pantofii sport, Adibas in loc de Adidas” am incheiat citatul😁.

Chiar si asa, mie mi-a placut atat de mult incat am zis ca trebuie sa incerc sa il fac si eu. Nu este nimic complicat im realizarea lui, am avut nevoie de un pachet de piscoturi, 500 grame de capsuni, 10 linguri de zahar,400 ml de smantana pentru frisca, 200 grame mascarpone si 2 galbenusuri.

Daca nu exista piscoturi in casa se poate face o foaie mare de pandispan din 3-4 oua, ce se imparte apoi in doua parti egale.

Pentru crema am batut bine galbenusurile cu 2 linguri de zahar, le-am pus la bain marie cu 100 ml dr smantana pentru frisca si am amestecat bine pana s-a format o crema groasa. Dupa racire am amestecat-o cu mascarpone. Am batut smantana ramasa impreuna cu 2 linguri de zahar pana am obtinut frisca. Am amestecat frisca cu restul de crema.

Pentru siropul de capsuni am pus la fiert 250 grame de capsuni cu 5 linguri de zahar si 100 ml de apa. Am zdrobit bine, bine capsunile si dupa fierbere am bagat mixerul in ele astfel incat sa se obtina o compozitie finuta.

Dupa ce s-a racit siropul am trecut la asamblarea desertului. Un strat de piscoturi bine insiropate, un strat de crema, alt strat de piscoturi, inca un strat de crema. Ultimul strat este unul generos de frisca si capsuni proaspete.

Tort cu crema de cafea

Eu sunt o persoana ce nu bea cafea. Aproape niciodata. Nu ca nu mi-ar placea gustul dar nu simt nevoia de aceasta licoare magica ceea ce ma face sa par o ciudatenie a naturii la locul de munca unde se consuma cantitati industriale. Cum, nu bei cafea? De ce?

Probabil mi-am luat doza de cafea in copilarie cand mancam cafeaua macinata sau boabele de cafea ca pe bomboane :).

Insa intotdeauna mi-au placut gustul si mirosul de cafea asa ca astazi am zis sa imi fac un tort cu o crema de cafea, insiropat bine.

Pentru realizarea tortului nu am folosit foarte multe ingrediente (am facut un tort micut):

Pentru blat am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina. Am separat albusurile de galbenusuri, am batut bine albusurile, am adaugat zaharul, am mai batut albusurile cateva minute, am adaugat galbenusurile si cele 3 linguri de faina. L-am copt la 150 grade pana a fost auriu.

Pentru crema: 200 ml smantana pentru frisca, 200 grame ciocolata cu lapte, un plic de 2 in 1 Nescafe.Am facut crema de ganache obisnuita, am adaugat pliculetul de ness, am amestecat bine, bine si am lasat crema sa se raceasca. Dupa racire se bate cu mixerul pret de cateva minute pana capata consistenta dorita. Eu am batut aproximativ 7 minute.

Pentru sirop: 150 ml apa fierbinte, 2 lingurite cafea macinata, 4 linguri de zahar. Am preparat o cafea, foarte, foarte dulce. Dupa cateva minute de infuzare am strecurat-o si am mai fiert-o cateva minute. Am lasat siropul obtinut sa se raceasca.

Asambalare: am taiat blatul in doua, am inropat bine partea de jos, am adaugat crema, am pus partea de sus a blatului, am insiropat-o si am adaugat crema. Se poate decora dupa preferinte si pricepere. Eu am incercat un soi de bordura din ciocolata. Nu prea a iesit cum am intentionat dar asta este. Este 100% vina ciocolatei nicicum a mea :).

Tort cu crema de cafea
Tort cu crema de cafea
Tort cu crema de cafea
Tort cu crema de cafea

Tort cu crema de cafea

Tort de lamaie cu capsuni

Fiind weekend am zis sa prepar un tortulet racoritor si usor de realizat. Pentru ca am fost inzestrata cu o forma micuta de tort imi este ssa fac cate un tortulet oricand imi este pofta de ceva dulce.

Blatul este din padispan, iar pentru o forma micuta de tort am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina. Se separa albusul de galbenus, se bate spuma, se adauga zaharul si se mai bate pana se dizolva tot zaharul. Se adauga galbenusurile si faina si se amesteca. Se coace la 160 de grade.

Pentru crema am folosit 250 ml smantana pentru frisca si 100g ciocolata alba. Se pun la bain-marie, se amesteca pana cand se obtine o crema omogena. Cand s-a racit se bate cu mixerul, 2-3 minute si se adauga 200 grame mascarpone si sucul de la o lamaie. Pentru extra gust se adauga si coaja de lamaie.

Se insiropeaza tortul cu un sirop facut din zahar, apa si zeama de lamaie, se lasa jumatate de ora si apoi se asambleaza tortul. Un strat de crema, unul de capsuni, inca unul de  crema.

Ingrediente: Blat: 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina

Crema:250 ml smantana pentru frisca si o tableta de ciocolata alba de 100 grame; 200 grame mascarpone; coaja si zeama de la o lamaie. Capsuni pentru décor si partea de mijloc a tortului.

Sirop: sucul de la o lamaie+ 5 linguri de zahar si apa.

Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni
Tort cu lamaie si capsuni

Mucenici moldovenesti

Astazi am zis sa fac o transa de mucenici moldovenesti. Insa ca intotdeauna pofta de mucenici a venit cam tarziu in zi 🙂 . Adica astazi pe la ora 18 incepeam procesul de pregatire a doua tavi de mucenici. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata 🙂 .

Ingredientele folosite au fost urmatoarele:

*400 grame de faina

*7 grame drojdie uscata

*6 linguri de zahar ( cantitatea poate fi modificata insa eu am vrut sa fie dulci)

*200 ml lapte caldut

*50 grame unt

*5-6 linguri de ulei

*un praf de sare/esenta vanilie/esenta rom

De aceasta data nu am mai facut maia ci am adaugat toate ingredientele intr-un castron, le-am amestecat bine, si am framantat aluatul cateva minute. L-am lasat la crescut aproximativ 15 minute, apoi am trecut la  modelarea mucenilor. Dupa modelare i-am mai lasat 30 minute la crescut in cuptorul preincalzit. Dupa cele 30 minute am dat drumul la cuptor si i-am copt la 150 de grade pana cand au capatat o culoarea aurie. I-am uns cu un sirop din miere si un pic de apa calduta, nuca dupa preferinte.

Reteta este una rapida, nu dureaza mai mult de o ora si jumatate pana se obtin mucenicii si se obtin aproximativ 16 mucenici mai maricei.

Mucenici moldovenesti
Mucenici moldovenesti
Mucenici moldovenesti
Mucenici moldovenesti

Tort de ciocolata cu portocale

Astazi fiind o zi speciala o zis sa pregatesc un tort cu portocale pentru a o sarbatori cum se cuvine.

Combinatia de ciocolata si portocala este minunata iar tortul realizat este unul gustos si usor de facut.

Blatul este cel obisnuit, din padispan, iar ingredientele depind forte mult de dimensiunea formei. Pentru ca eu am avut o forma micuta de tort am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina. Se separa albusul de galbenus, se bate spuma, se adauga zaharul si se mai bate pana se dizolva tot zaharul. Se adauga galbenusurile si faina si se amesteca. Se coace la 160 de grade.

Pentru crema am folosit 250 ml smantana pentru frisca si doua tablete de ciocolata de 100 grame. Se pun la bain-marie, se amesteca pana cand se obtine o crema omogena. Cand s-a racit se bate cu mixerul, 2-3 minute si se adauga mascarpone.

Apoi se taie blatul in doua bucati, se insiropeaza cu siropul obtinut de la 2 mandarine/portocale + 5 linguri de zahar.

Se adauga gem de portocale peste primul blat, apoi crema de ciocolata, se adauga cel de-al doilea blat, se orneaza tortul cu crema ramasa si se decoreaza dupa preferinte si pricepere.

Eu am facut cateva frunze de ciocolata si o folosit cateva bomboane de ciocolata pentru partea de sus a tortului.

Ingrediente:

Blat: 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina

Crema:250 ml smantana pentru frisca si doua tablete de ciocolata de 100 grame; 250 grame mascarpone; gem de portocale.

Sirop: sucul de la 2 portocale/mandarine + 5 linguri de zahar

Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale
Tort de ciocolata cu portocale

Tarta cu mango si coacaze

Aceasta tarta a ajuns sa fie facuta dintr-o simpla intamplare. Initial am vrut sa imi fac o transa de danish butter cookies si sa retestez dispozitivul de facut biscuiti sub diferite forme.

Pana acum nimic spectaculos, am facut aluatul dintr-un galbenus, 150 grame de unt, 3-4 linguri de zahar pudra, vanilie si faina dupa ochi.

Apoi am zis sa imi pregatesc aparatul minune. Stiam unde este in dulap,punct tintit, punct lovit. Insa stupoare cutiuta cu forme nu era la locul ei. Aveam doar masinaria cu o singura forma atasata. O forma de scoica. Nu prea m-a tentat deoarece aveam in cap floricele, inimioare, braduti. Si cauta, cauta, fix ca un sacal turbat. Nimic. Nu erau niciunde.

Se impunea deci o schimbare de plan. Cum aluatul merge pt tarte m-am pus pe facut tarte cu fructe. Inainte sa fie copt la 160 grade, aluatul asezat in forma de tarta a fost intepat cu furculita si congelat pret de 10 minute. Ce mai, tratament total inuman aplicat aluatului 😶.

Pentru crema am folosit un galbenus de ou, 4 -5 linguri de zahar, 100 g ciocolata alba si 200 ml de smantana pentru frisca. Se amestexa zaharul cu galbenusul si frisca se adauga treptat.Se pun la bain-marie, se adauga ciocolata si se amesteca pana se incheaga.

Se adauga crema in cojile din aluat racite si se lasa la inchegat. Se orneaza cu mango taiat bucati, coacaze, ciocolata rasa sau zahar pudra.

Tarta cu mango si coacaze

Dorayaki sau pufosenii japoneze

Astazi am zis sa incerc sa fac niste prajituri pe care le-am vazut intr-un restaurant japonez acum ceva timp. Le-am vazut, le-am luat, le-am mancat. Nu pot spune ca m-au impresionat peste masura si nici macar nu mai stiam cum se numesc. Ceea ce stiu este ca nu au ieftine deloc :).

Uitandu-ma astazi pe internet vad o reteta pentru alte prajituri japoneze, niste pufosenii din albus de ou ( de incercat cu o alta ocazie) si imediat sub aceea reteta vad o lista cu deserturile traditionale japoneze printre care si prajitura testata in urma cu ceva timp. Noroc ca pusesera poze cu fiecare desert, altfel dupa nume nu l-as fi recunoscut. Fiind  fata strangatoare si uitandu-ma pe bon am vazut denumirea desertului si pretul astronomic :).

Cum nu stiu multe dulciuri asiatice am zis ca este un moment bun sa experimentez si sa le fac si eu.

Modul de realizare este chiar foarte usor, se aseamana cu clatitele americane, si avem nevoie de:

*2 oua intregi

*50 zahar pudra

*125 grame faina

*1 lingurita praf de copt

*60 ml lapte condensate 7.5% grasime ( cel pentru cafea)

*Esenta de vanilie

Se amesteca oualele cu zaharul, se adauga laptele condensat, se amesteca bine, se adauga faina si praful de copt cernute. La final se adauga esenta si se amesteca pana se omogenizeaza bine, bine compozitia. Se lasa 10-15 minutela odihnit.

Apoi se incinge tigaia pentru clatite si se pun mici gramajoare cu o lingura. Eu le-am copt si cu un capac deasupra ca sa fie si mai pufoase. Se intorc pe partea cealalta cand incep sa apara mici bule de aer pe suprafata necoapta. Imporatant este ca tigaia sa fie foarte bine incinsa si unsa cu un pic de ulei/ulei.

Din compozitie ies aproximativ 20 de pufosenii.

Traditional dorayaki se umpleau cu marmelada Anko ce se obtine din fasolea Azuki dar clar nu aveam de gand sa ma indrept spre aceasta directie :). Acum cred ca imi explic si pretul platit in restaurant 🙂

Drept urmare le-am umplut cu Nutella si marmelada de portocale, ca sa fie ceva traditional ( pentru mine 🙂 ) si au foarte, foarte bune.

Dorayaki
Dorayaki umplut cu marmelada de portocale

Savarine homemade

Daca tot a mers atat de bine cu gogosile am zis sa fac si cateva savarine. Intotdeauna mi-au placut savarinele si asta deoarece in copilarie erau singurul desert pe care il puteam manca in cofetarie fara sa am stari de lesin si sa fac cunostinta cu podeaua :).

Aluatul pentru savarine este similar celui folosit pentru gogosile rapide:

Faina : 350 grame

1 ou

Lapte:175 ml

Drojdie:7 grame drojdie uscata

Zahar:150 grame

Ulei : 50 ml

Esenta de vanilie/rom dupa preferinte

Modul de preparare: Se incalzeste laptele un picut si se dizolva drojdia si o lingura de zahar in 75 ml de lapte. In cealalta cantitate de lapte se adauga restul de zahar pentru a se dizolva. Peste faina se adauga laptele cald, compozitia cu drojdie, oul, uleiul si esentele si se amesteca bine.

Compozitia trebuie sa fie usor lipicioasa.Se lasa la odihnit aproximativ o ora aluatul. Se formeaza apoi mici gogosele ce se pun in formele de tarta  si  se mai lasa 30 minute la crescut. Se coc in cuptorul incins la 160 grade.

Pentru sirop am  folosit 150 ml de apa, 100 grame zahar si esenta de vanilie.

Pentru umplutura am batut bine, bine 400 ml de smantana pentru frisca amestecata cu 3-4 linguri de zahar pudra.

Asamblarea este simpla: se insiropeaza gogoselele si se taie un capac, se umple cu frisca si se decoreaza cu gem de fructe (portocale si gutui in cazul meu).

Savarine de casa

Gogosi pentru puturosi

Astazi am zis sa fac ceva dulce, bun si rapid. Si cum gogosile sunt preferatele familiei, o transa de gogosi  a fost executata.

De ce gogosi pentru puturosi? Pentru ca se fac fara prea mult efort iar ingredientele se gasesc aproape intotdeauna intr-o bucatarie deci nu este nevoie de o sedinta de shopping pentru a aduna ingredientele necesare acestei retete 🙂 .

Pentru aproximativ douazeci de gogosele rapide si fara efort avem nevoie de:

Faina : 350 grame

1 ou

Lapte:175 ml

Drojdie:7 grame drojdie uscata

Zahar:150 grame

Ulei : 50 ml

Esenta de vanilie/rom dupa preferinte

Modul de preparare: Se incalzeste laptele un picut si se dizolva drojdia si o lingura de zahar in 75 ml de lapte. In cealalta cantitate de lapte se adauga restul de zahar pentru a se dizolva. Peste faina se adauga laptele cald, compozitia cu drojdie, oul, uleiul si esentele si se amesteca bine.

Compozitia trebuie sa fie usor lipicioasa pentru a permite gogoselelor sa fie pufoase. Se lasa la odihnit aproximativ o ora aluatul. Se formeaza apoi mici gogosele ce se mai lasa 30 minute la crescut.Se prajesc in ulei bine incins.

Modul de preparare este scurt aproximativ 10 minute, restul este doar asteptare. Pentru cei ce nu au rabdare timpul se poate injumatati insa gogoselele nu vor mai fi chiar atat de pufoase.

Gogosi pentru puturosi
Gogosi pentru puturosi

Prajitura cu branza dulce

Astazi am zis ca este cazul sa mai si prajituresc ceva insa intrebarea era ce. Cum aveam in frigider un pachet de branza dulce am hotarat ca este cazul sa fac o prajitura cu branza. Nu sunt mare fan branza insa aceasta prajitura cu branza dulce este foarte buna si usor de facut.

Ingredientele sunt simplu de tinut minte: 2 oua si 9 linguri de ulei, lapte si zahar si 12 linguri de faina. Pentru umplutura de branza am folosit 500 grame de branza dulce, 2 oua, zahar dupa preferinte si coaja de portocale.

Modul de preparare este si mai simplu: se bat oualele cu zaharul se adauga uleiul apoi laptele si faina. Se imparte compozitia in doua, prima se toarna in tava si se pune in cuptor la 150 grade. Cand s-a copt un pic se adauga umplutura formata din oua, branza, zahar si coaja de portocala, peste prima foaie, apoi se toarna compozitia ramasa. Se coace in cuptor, la 160 grade, pana este aurie.

Prajitura cu branza dulce
Prajitura cu branza dulce

Chec zebra

Cum ghetusul de afara ne imbie la stat in casa, astazi am zis sa fac ceva dulce. Si cum nu am vrut sa ma complic cu prajituri elaborate am hotarat sa fac un chec. Initial am zis ca fac un chec simplu dar apoi am zis de ce sa nu incerc un chec mai elaborat si anume checul zebra. Compozitia normala pentru chec insa alt aspect al produsului final. Un chec al junglei l-as putea numi :).

Ingredientele sunt putine si se gasesc in stocul unei gospodine oricand:

* 4 oua

* 75 ml apa

* 75 ml ulei

* 1 cana zahar

* 1 cana faina

* esente rom/vanilie

*cacao

Modul de preparare este simplu: se separa albusurile de galbenusuri si se face un sirop din apa si zahar. Se bat albusurile spuma apoi se adauga treptat siropul de zahar fierbinte. Se bat bine albusurile, aproape ca pentru bezele. Intre timp se amesteca cele 4 galbenusuri cu esentele si uleiul. Dupa ce s-au batut bine albusurile se amesteca cu galbenusurile si apoi se incorporeaza faina. Pentru a obtine amestecul zebrat se ia o parte din compozitie si se amesteca cu cacaua.

Acum pentru a avea aspectul de zebra compozitia trebuie turnata in straturi: unul de compozitie alba, urmatorul cu cacao, compozitie alba, cacao si tot asa pana este forma umpluta. Eu l-am pus intr-o forma rotunda de silicon si l-am copt la 160 grade pana a trecut testul scobitorii ( aproximativ 30 minute).

Chec zebra
Chec zebra

Clatite cu gust de vara

Clatitele sunt desertul preferat al copilariei si prima reteta invatata si testata de mine. Am facut multe greseli de-a lungul timpului dar cea mai crunta a fost adaugarea unei cantitati industriale de zahar in compozitie. Ce a iesit? O coca carbonizata lipita de tigaie. Tin minte ca experienta in lumea clatitelor a pornit de la o tigaie primita cadou. Prima mea tigaie ce s-a dovedit a fi cea mai buna pentru clatite, nu se ard niciodata chiar daca imi gasesc ceva de facut in timp ce le las pe aragaz :).

Astazi am zis sa fac o transa de clatite cu gem de coacaze rosii, rubarba si zmeura. Gemul facut pe loc din fructele congelate in vara pentru ca au trecut vremurile cand vara pregateam gem pentru iarna. Acum doar le pun la congelator in pungute micute astfel incat atunci cand am nevoie de gem il prepar pe loc. Este mult mai eficient asa deoarece pot controla mai usor cantitatea de zahar adaugata. Practic nu trebuie foarte mult zahar si nici prea multa fierbere pentru ca se consuma imediat.

Reteta de clatite este una simpla. Pentru 11 bucati am folosit 3 oua, 200ml lapte, 5-6 linguri de apa minerala (din ochi pentru ca eu am pus cu sticla 🙂 ), 1 lingurita zahar, un praf de sare, esenta de vanilie iar la faina adaug aproximativ 150 grame.Se amesteca compozitia din oua cu lapte, se bate cu un tel, se adauga zaharul, sarea si esenta, apoi apa minerala si faina. Faina se adauga treptat pana cand compozitia imbraca spatele unei linguri. Se testeaza daca acesta compozitie ramane pe lingura. Nu trebuie sa fie foarte groasa. Apoi o las aproximativ 30 minute -1 ora sa se mai relaxeze la temperatura camerei. Se incinge tigaia apoi se adauga aproximativ un polonic de compozitie pentru fiecare clatita. Nu fac giumbuslucuri in timpul coacerii clatitelor, nu le intorc in aer din motiv de neindemanare si pentru ca imi place tavanul bucatariei asa cum este in acest moment fara alte artificii cum ar fi o clatita lipita :).

Clatite cu zmeura, coacaze rosii si rubarba
Clatite cu zmeura, coacaze rosii si rubarba

Bezele, bezele

Ce poti face cu o mie de albusuri ramase de la cozonacii de Craciun? Si da, o mare gospodina a uitat sa adauge albusul batut in umplutura (nu dau nume cine a fost gospodina 😊) si am ramas cu patru albusuri pe care nu vroiam sa le arunc. Am zis ca e timpul sa mai incerc si niste bezele. Si cum experienta in prepararea bezelor se intinde pe mai multi ani, practic de cand am invatat sa citesc cartile de retete ale mamei, am zis ca va fi o reteta usor de de facut.

Pentru prepararea bezelelor reteta este foarte simpla, practic este nevoie de albusuri, zahar, un pic de rabdare si indemanare. La patru albusuri ramase am folosit 250 grame de zahar, un praf de sare si un strop de zeama de lamaie. Nu am complicat lucrurile si am folosit reteta franceza de bezele, se bat albusurile cu zahar, la rece. Fara bain-marie si fara sirop de zahar cum ar cere metoda elvetiana sau cea italiana.

Daca in copilarie bateam albusurile cu telul pana cand oboseam (ce-i drept bateam cu randul, cand eu cand fratele meu pana cand ne iesea pufosenia perfecta) acum un mixer bun sau un robot de bucatarie rezolva problema in cateva minute. Mai intai se bat albusurile cu praful de sare si cateva picaturi de zeama de lamaie pana cand se formeaza spuma. Apoi se adauga treptat zaharul si se bat albusurile pana cand se topeste zaharul, spuma obtinuta este lucioasa si ferma. Practic acum este momentul pentru testul bezelei, se intoarce castronul in jos, daca nu cade continutul inseamna ca albusurile au fost batute perfect; in cazul in care continutul castronului face cunostinta cu podeaua inseamna ca mai trebuiau batute albusurile 😊. Pentru cei mai fricosi se poate testa si cu telul, daca se formeza varful specific de bezea si continutul nu cade inseamna ca este batut bine albusul.

Se incinge cuptorul la 100 grade si pune compozitia intr-un pos, se tapeteaza o tava cu hartie de copt, si se formeaza cu ajutorul posului micile pufosenii. Pentru a obtine bezele tari , bine uscate, se coc la 100 de grade pana cand se desprind cu usurinta, sa fie inca albe totusi nu carbonizate.

Bezele
Bezele, bezele
albusuri battue spuma
Se bat albusurile pana se obtine o spuma alba, lucioasa si ferma
bezele
Bezele in prim-plan
Bezele
Bezele, bezele

Zboara puiule, zboara !

Zilele trecute am vazut fugitiv un tutorial despre cum se fac vietati din aluat si pe moment nu a facut o impresie dramatica asupra mea. Insa aveam intiparita pe retina o imagine cu un porumbel ce nu imi dadea pace. Am rezistat eroic doua-trei zile dar astazi am dat de niste pasta de zahar printre stocurile de materii prime necesare cofetaritului. Atat a trebuit ca m-am pus pe treaba sa dau viata vietatii ce nu imi dadea pace. Dar problema, am vazut tutorialul o singura data, si nici atunci cap coada si nu pe telefonul meu. Deci pune-te pe cautat, si cauta, cauta ca un sacal turbat pe net. Nimic. O mie de tutoriale, dar cel pe care il vazusem zilele trecute era de negasit.

Atunci am zis sa fac si eu porumbelul din memorie. Cat de greu poate fi? Ca oricum nu am rabdare sa vad tutorialele pana la sfarsit.

Am inceput prin a pregati pasta de zahar pentru a fi modelata. Adica m-am tot jucat cu ea, ca si cu o plastelina, pana am reusit sa o fac cat de cat maleabila.

Procedeul este simplu: se intinde aluatul cu un sucitor, se obtine o forma ovala, in partea de jos se traseaza cu un cutit mici linii verticale, nu se taie “aluatul”, doar se traseaza liniile. Se calculeaza mijlocul partii inferioare si se taie aluatul pentru a forma capsorul vietatii. Se intoarce apoi pe dos aluatul si se ruleaza din capatul opus. Se aduna cele doua bucati la un capat si se modeleaza capul pasarii.

Bun, atat mi-am adus aminte si am trecut la fapte. Insa problema, ce imi iesea mie nu seamana nici chip cu un porumbel, poate cu o vrabie zburlita sau mai mult aducea cu un boboc de rata.

Nu mi-am dat seama ce am gresit pe moment. Ma duc sa prezint opera de arta familiei. Bine ca este Craciun si sunt toti adunati intr-un loc :). Ma duc si intreb mandra: ce avem noi aici? Liniste si pace. Niciun raspuns. Toata lumea se uita ca vitelul la poarta noua : ). In sfarsit aud un raspuns : ceva ce zboara? Bun, zboara, dar ce este? Doua variante primesc: mai, eu gaina cu boboci de rata am mai vazut dar rata cu pui de gaina nu prea 😊 😊 😊

Rata_sau gaina

Deci imi este clar ca nu am facut un porumbel ci mai degraba o rata si niste pui de gaina. Dupa ce am terminat eu “capodopera” am inteles ce am gresit. Nu am facut coada specifica de porumbel. Dar cum nu am vazut tutorialul ala in totalitate si doar o data, am macar o scuza plauzibila 😊 Si nici nu cred ca stiu sa fac o coada de porumbel. Deci ma multumesc cu rate si gaini. Totusi mai sper ca poate seamana cu o vrabie :). Bine totusi ca mi-a iesit ceva ce poate zbura, cum ar fi fost sa pornesc de la porumbel si sa imi iasa o vaca :).

Craciun Fericit si linistit din partea familiei de zburatoare!

Se intinde aluatul din pasta de zahar sub o forma usor ovala
Se traseaza linii vertical cu un cutit in partea inferioara fara sa se taie aluatul, se taie doar la mijloc pentru a forma capul pasarii. Se intoarce pe dos, se ruleaza, si se aduc cele doua parti la un capat. Se modeleaza capul.
Prima vietate, ratusca as zice eu 🙂
Puisorii intr-adevar cam dubiosi, au forma de rata dar cioc de gaina. Ciudatenii ale naturii 🙂 Am tot incercat eu  sa le modelez ciocul astfel incat sa semene a familie, rata ori gaina, macar sa nu existe suspiciuni ca rata/gaina ar fi calcat stramb 🙂
Clar sunt rate. Cine a mai vazut gaini care sa mearga in sir indian.
Pui de „ceva” si mama lor 🙂

Sa cozonacim… Reloaded

Pentru ca in preajma Craciunului nu prea este timp de altceva decat de gatit, gatit si iar gatit (si nu ma refer aici la gatit in fata oglinzii) astazi am prestat iar la cozonaci. Si nu am ales cozonacii usor de facut fara framantare. Am zis ca daca este bal macar sa fie bal mascat 😊.

Astazi am facut cozonacii traditionali, munciti, si nu a fost chiar horror indeletnicirea. Desi la inceput ma asteptam sa dureze de dimineata pana seara activitatea de fabricare si la sfarsit sa ma aleg si cu o febra musculara.

Per total a durat aproximativ 5 ore, cam 4 ore lungi de asteptare si ora si un pic muncita efectiv. Timpul de lucru este aproximativ acelasi ca la cozonacii fara framantare insa timpul de asteptare este mult imbunatatit, injumatatit chiar.

Cozonaci

Ingredientele pentru doi cozonaci dolofani sunt urmatoarele:

1KG faina
4 oua
400 g zahar
500 ml lapte
150g unt
60 g drojdie proaspata
esenta de vanilie si rom
coaja rasa de portocala
nuca macinata, jumatate de castron
cacao,2-3 linguri
crema de ciocolata
2-3 linguri zahar pentru umplutura

Toate ingredientele se lasa la temperatura camerei de dimineata pana seara sau 5-6 ore.

Preparare aluat

Se incalzeste laptele. Nu trebuie sa fie fierbinte ci doar un pic caldut.

Se prepara maiaua din 100 ml lapte, toata drojdia si o lingura de zahar. Se adauga faina pana compozitia are consistenta smantanii. Se lasa la crescut pana se activeaza drojdia, aproximativ 10-15 minute.

Se bat doua oua intregi si doua galbenusuri cu zaharul si coaja de portocala si esente pana se topeste zaharul, va avea consistenta unei creme. Peste aceasta compozitie se adauga restul de lapte cald.

Faina care a stat la temperatura camerei se pune intr-un bol mai mare si se adauga maiaua crescuta si putin cate putin din compozitia cu oua. Se amesteca cu mana pana cand se termina compozitia din oua si lapte.

Daca aluatul este prea moale se mai poate adauga faina. In aceasta etapa se adauga untul topit treptat. In tot acest timp se framanta continuu aluatul. Se mai framanta aproximativ 15-20 minute.

Se lasa aluatul aproximativ o ora la crescut. Dupa ce a crescut se imparte in doua, si se intinde fiecare bucata de marimea unei carti mari deschise.

Preparare umplutura de nuca si cacao:

Albusurile ramase se bat spuma, nu ca pentru bezele, si se adauga peste compozitia de nuca si cacao si zahar.

Etapa finala de pregatire a aluatului pentru copt:

Se aseaza aluatul in forme tapetate cu hartie de copt. Se mai lasa la crecut inca o ora sau pana aluatul a umplut toata forma.

Se incinge cuptorul cu o jumatate de ora inainte sa fie bagati cozonacii. Se lasa in cuptor aproximativ o ora la 150 de grade. Timpul difera in functie de cuptor, important este sa se coaca la 150 de grade si nu la o temperatura mai mare pentru ca altfel se vor coace neuniform. Adica vor fi carbonizati in partea superioara si necopti in cea inferioara.

Amestecarea compozitiei de lapte si ou peste faina si maia.
Amestecarea compozitiei de lapte si ou peste faina si maia.
Aluatul obtinut ce trebuie lasat la crescut
Aluatul obtinut ce trebuie lasat la crescut
Aluatul bine crescut dupa o ora de rasfat la caldura
Aluatul bine crescut dupa o ora de rasfat la caldura
Se pregateste suprafata de lucru, si se unge cu ulei. Eu am pus din belsug, dovada sta chiar baltoaca de ulei :)Se intinde aluatul de dimesiunea unei carti deschise.
Se pregateste suprafata de lucru, si se unge cu ulei. Eu am pus din belsug, dovada sta chiar baltoaca de ulei 🙂 Se intinde aluatul de dimesiunea unei carti deschise.
Se pune umplutura peste aluat. Baltoaca de ulei in prim plan :)
Se pune umplutura peste aluat. Baltoaca de ulei in prim plan 🙂
Aluatul impletit. Se ruleaza aluatulpana la dimensiunea dorita, aproximativ 60 cm iar apoi se impleteste.
Aluatul impletit. Se ruleaza aluatulpana la dimensiunea dorita, aproximativ 60 cm iar apoi se impleteste.
Rezultatul final dupa o ora si 10 minute petrecute la solar  cozonacul este bronzat atat cat trebuie :) .
Rezultatul final dupa o ora si 10 minute petrecute la solar  cozonacul este bronzat atat cat trebuie 🙂 .

Tort de ciocolata cu peripetii

Dependenta de ciocolata imi place sa fac aproape in fiecare saptamana un desert ciocolatos. Si daca mai avem si vreun sarbatorit in familie este clar momentul pentru un tort de ciocolata . De data asta am avut parte de un tort cu peripetii si nu ingredientele sau reteta au fost problema ci aparatura din dotare si preparatorul sef. Inclin sa cred ca mai mult preparatorul sef a fost de vina 😊. In final am reusit sa salvez situatia si sa obtin un tort frumusel.

IMG-20181221-WA0035

Pentru blat avem nevoie de 4 oua, 4 linguri de zahar, 4 linguri de faina, 2 linguri de cacao si esenta de vanilie/rom. Se separa albusul de galbenus si se bat spuma ca pentru bezea albusurile cu un pic de sare si zeama de lamaie. Cand s-au batut spuma se adauga treptat cele 4 linguri de zahar. Se bate pana cand se dizolva tot zaharul obtinand o spuma tare ca pentru bezele. Se face testul bezelei si se intoarce castronul cu susul in jos. Daca pana acum nu a cazut toata compozitia pe jos se continua reteta 🙂

Se adauga treptat cate un galbenus si se amesteca. La final se adauga esenta de vanilie/rom si faina plus cacaua, cernute. Se amesteca cu o paleta de silicon de jos in sus astfel incat sa nu se piarda aerul incorporat in timpul baterii albusurilor. Compozitia se pune intr-o forma rotunda de tort cu diametru de 22 centrimetri si se coace la 170 de grade timp de 25-30 minute, depinde de cuptor. Important este sa nu iasa fum de cuptor, daca iese atunci clar timpul a fost depasit. Aici se poate face testul scobitorii sau in cazul meu al unei frigarui. Daca ies curate fara compozitie pe ea inseamna ca blatul este copt.

Pentru compozitie avem nevoie de 500 ml de smantana pentru frisca, 75 g zahar, 2 galbenusuri, 100 g ciocolata cu lapte, 100 g ciocolata neagra, 250 g mascarpone, 10 g gelatina. Cele doua galbenuri impreuna cu zaharul se bat spuma intr-o vas pus la bain marie. Cand incepe sa se ingroase putin se toarna treptat 250 ml de smantana. Se amesteca continuu in compozitie. Cand s-a incalzit suficient se adauga bucatile de ciocolata. Se mai lasa la bain marie pana se ingroasa. Deoarece contine galbenuri crude mie imi place sa o las mai mult sa fiarba ca sa elimin orice de risc de reclamatie ulterioara.

Cand s-a ingrosat suficient se ia vasul si se lasa la racit. Intre timp este gata si blatul. Se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca. Intre timp se face siropul din zeama unei portocale, 50 ml apa si 4 linguri de zahar. Se fierbe continutul pana se dizolva zaharul. Se lasa si siropul la racit.

Bun, in acest moment avem siropul, blatul si crema la racit. Cum nu recomand pazirea lor pana se racesc, aproximativ 30 minute, timpul liber este numai bun pentru a savura un serial de comedie.
Dupa scurgerea celor 30 minute obligatorii ne punem pe insiropat blatul. Se taie capacul de deasupra astfel incat sa se obtina un blat frumos, perfect nivelat, si se insiropeaza. Se tapeteaza forma rotunda cu folie alimentara, se pune blatul in forma.

Pentru crema, se pune gelatina la hidratat in 100 ml apa rece cel putin 10 minute, se bat cei 250 ml de smantana pentru frisca pana se obtine o frisca tare (buna), se adauga ganache-ul racit. Pentru cei ce nu uita se mai adauga si mascarpone. Eu am uitat sa il pun. Si mai tragic este ca mi-am amintit de el abia a doua zi cand am deschis usa frigiderului si surpriza, cine ma astepta pe etajul de sus: cutia de mascarpone. Nu-i nimic am facut economie 😊 si nu i s-a simtit prea tare lipsa.
Gelatina se incalzeste un pic pana devine lichida. Eu o pun la cuptorul cu microunde cam 10 secunde, important este sa nu fiarba pentru ca o gelatin fiarta nu mai ingheaga nimic. Ironic nu? Piftia se fierbe cu orele si se incheaga :).
Se amesteca gelatina in compozitie si se toarna peste blat si se lasa la frigider peste noapte. Acum vine si testul suprem pentru cei indemanatici, mutarea de pe masa in frigider. Oare fundul detasabil al formei a fost pus bine? Cum de data asta am folosit o forma noua, ce are un sistem de inchidere diferit de ale predecesoarelor ei, nu am cascat bine ochii la modul in care se aseaza fundul detasabil si surpriza a fost un mic raulet de ciocolata ce se intrezarea pe masa. Noroc ca a fost gelatina pe faza si a inchegat rapid problema si a salvat situatia. Pentru decor am folosit cacao cernuta si zmeura (douazeci de zmeurici, aproximativ 150g).

IMG-20181221-WA0029

Tortul filmat de undeva din spatiu. Se poate observa cu usurinta ca nu prea mi-a placut geometria la scoala dar  cine sa gandea ca o sa imi trebuiasca la cofetarit 🙂 cercul nu prea este cerc iar distanta dintre zmeurici nu prea este egala.
Trecand prin atatea peripetii este si normal ca acest tort sa prezinta si niste urme, un soi de rani de razboi 🙂

O dulceata de tarta cu rubarba si zmeura

Obsesia ultimei perioade a fost rubarba careia i-am testat proprietatile in diferite preparate. Cel mai gustos dintre toate s-a dovedit a fi dulceata de rubarba si zmeura. Chiar daca aspectul acestei plante nu o recomanda pentru acest lucru din tijele ei lungi iese cea mai buna dulceata iar in combinatie cu zmeura este o minunatie.

Cum omul gospodar isi face vara sanie am avut grija sa pun la congelat pachetele cu 3-4 tije de rubarba taiate in bucatele de aproximativ 5 centrimetri. Perioada in care se gaseste rubarba in magazine este mai-iunie. Uneori se mai poate gasi si in iulie. Iar majoritatea rubarbei ce se vinde in magazinele noastre este de provenienta poloneza. Cu cat tija este mai rosiatica cu atat gustul este mai acrisor. Cu zmeura procedez in acelasi fel. Vara pun mici pachetele la congelat pe care sa le folosesc iarna.

Insa majoritatea cunoscutilor sunt reticenti atunci cand vine vorba de rubarba. Am tot incercat sa ii conving sa manance dulceata, fie in clatite, fie in iaurt. Nu am avut success. Atunci m-am gandit sa pun rubarba incognito intr-un desert. Marea majoritate a degustatorilor nici nu a realizat ce mananca :).

Si ce poate fi mai frumos ca intr-o zi de iarna, cand afara ninge ca in povesti, decat sa faci o tarta cu rubarba si zmeura care sa aminteasca de zilele insorite.

Pentru aluatul acestei tarte eu folosesc urmatoarea reteta : 150 unt la temperatura camerei, 2 galbenusuri, 80 grame de zahar si o cana si jumatate de faina. Se amesteca untul cu zaharul si galbenusurile pana se omogenizeaza iar apoi se adauga faina treptat pana se obtine o coca moale. Depinde de marimea galbenusurilor cata faina trebuie adaugata. Prima cana se adauga direct peste compozitie, apoi jumatatea ramasa se adauga treptat. Aluatul nu trebuie sa fie foarte tare, trebuie sa fie moale si sa nu se lipeasca de degete. Apoi il impachetez in folie alimentara si il las o ora la frigider. Lasat la frigider este mai usor de intins si de pus in forma. Il intind cu sucitorul si il pun in forma de tarta. Intep aluatul cu o furculita din loc in loc si il bag un pic la congelator. Am observant ca daca procedez asa, nu se mai umfla atunci este cand este in cuptor. Aluatul ramas se mai lasa un pic la rece pentru ca se va folosi la grilajul ce se va pune deasupra tartei.

Pentru compozitia de rubarba si zmeura avem nevoie de urmatoarele: 3-4 tije de rubarba si 100 -150g zmeura ,zahar aproximativ 150 grame si 2 linguri de amidon. Le pun la fiert separat deoarece din zmeura scot semintele. Zmeura cu un pic de apa se pune la fiert, se lasa sa fiarba cam 10 minute apoi se strecoara compozitia. Pasta de zmeura obtinuta se adauga peste rubarba, zahar si se lasa sa fiarba. Uneori mai adaug si zeama de la o lamaie daca dulceata nu este foarte acrisoara. Cand este aproape gata dulceata adaug si amidonul cernut si amestec compozitia pentru omogenizare. Mai las 1-2 minute sa fiarba. Consistenta va fi ca a unui gem sau budinca.

Scot tarta din congelator, o mai las cateva minute la temperatura camerei cat se incinge cuptorul si o coc la 180 grade. Cand capata o culoare usor aurie adaug compozitia de rubarba si zmeura si pun grilajul facut din aluatul ramas deasupra si o mai las la cuptor 15-20 minute. Printre ochiurile grilajului imi place sa pun zmeura proaspata.

Si pentru ca mie mi-a ramas mai mult aluat am facut si doua tarte micute pentru  a fi impartite cu prietenii.
S-au mai strecurat si cateva seminte de zmeura, ceea ce a facut-o usor crocanta si am carbonizat o idee grilajul dar gustul conteaza nu-i asa 🙂

Sa cozonacim zic

Cozonacul reprezinta testul pe care orice gospodina care se respecta trebuie sa il treaca. Dar ce te faci cand ai vrea sa faci cozonaci insa partea cu framantatul cozonacului te sperie mai mult ca proba de rezistenta din liceu? Cum internetul abunda in retete de cozonaci fara framantare m-am pus pe testat pana am gasit reteta perfecta de cozonac, fara efort depus ce necesita doar ceva rabdare pentru a obtine pufosenia finala. Desi nevinovat aluatul pentru acest cozonac va petrece cateva ore bune la racoare si nu va beneficia decat partial de tratamentul de rasfat la caldurica de care are parte aluatul traditional ce se framanta.

Asadar reteta de mai jos este pentru cei ce nu cunosc indeajuns tainele framantatului sau nu stau foarte bine cu conditia fizica 😊. Aviz amatorilor, pentru un abdomen de invidiat este recomandata framantarea a minim 2 cozonaci/saptamana. Si nu ma refer aici la privitul robotului de bucatarie cum framanta singurel cu drag si spor.

Rezultatul final ar fi cozonaceii din imagine

Acum daca tot stim la ce sa ne asteptam  hai sa vedem si de ce avem nevoie pentru pregatirea acestui cozonac.

Mai intai se pregateste un soi de maia. Spun soi pentru ca drojdia uscata nu are nevoie sa fie dizolvata in lapte. Dar cum vechile obiceiuri mor greu, eu tot o dizolv in putin lapte caldut cu 1-2 linguri de zahar ca sa o ajute sa creasca un picut. Deci cei 150 ml de lapte trebuie sa fie un pic calduti, nu lapte fierbinte pentru ca ar distruge drojdia. Las drojdia cam 10 minute sa creasca iar in acest timp amestec bine restul ingredientelor.

Cele 3 oua impreuna cu zaharul, untul topit, uleiul si esentele se amesteca bine cu mixerul pana se topeste zaharul. Cam 10 minute sunt suficiente pentru a le ameti bine cu mixerul. Se adauga apoi sarea si coaja de lamaie.Peste acesta compozitie se adauga laptele cu drojdia si se amesteca un pic. Se adauga treptat faina, amestecandu-se constant cu o lingura sau cu un tel. Tel de bucatarie, va rog nu amestecati cu telefonul 🙂

Marea omogenizare a fainii cu restul ingredientelor

Aluatul obtinut va fi unul un pic lipicios. Dar cum nu se framanta este OK sa fie asa pentru ca orele petrecute la frigider il vor face elastic si usor de intins. Stiu ca tentatia este mare ca faina sa mai fie adaugata dar sunt suficiente cele 500 g. Eu slaba de inger nu am resistant tentatiei si am mai adaugat dar am facut asta cand reteta de cozonac era inca in faza de teste. Cu vreo 200g mai mult am adaugat, obisnuita fiind cu aluatul ce trebuia framantat. Rezultatul: un cozonac “prost” crescut dar pufos si mancabil totusi. Deci foarte important este sa rezistati tentatiei de a mai adauga faina: #rezist.

Aluatul lipicios gata de bagat la racoare.

Dupa ce compozitia este omogenizata bine, se acopera cu folie si se lasa in frigider aproximativ 10 ore. Chiar daca este lasat la rece mai mult de 10 ore nu ar fi o problema. Eu de obicei fac aluatul seara iar dimineata ma apuc de cozonaci. Deci sta mai mult de 10 ore la rece.

Pentru umplutura se amesteca zaharul cu cacaua si laptele caldut si se lasa vreo 10 minute la odihnit. De obicei eu nu adaug in cozonac stafide, merisoare si rahat pentru ca publicul tinta al cozonacilor nu este interest de aceste ingrediente. Dar pentru doritori se pot adauga, cu mentiunea ca stafidele si merisoarele trebuie lasate la hidratat un picut in apa cu putina esenta de rom sau de ce nu in rom adevarat. Un cozonac un pic alcoolizat va fi clar apreciat.

Dupa perioada petrecuta la racoare trebuie sa impartim aluatul si sa ii dam si o bataie buna cu sucitorul. Acum depinde de marimea tavii, daca tava este mare aluatul se imparte in doua bucati egale, se intinde bine cu sucitorul si se adauga mai intai un strat de crema de ciocolata (eu am pus Nutella pentru ca suntem fani declarati) iar apoi compozitia de nuca, zahar si cacao. Daca tavile sunt mai mici, ca pentru chec, atunci vor iesi 2 cozonaci mai micuti iar aluatul trebuie impartit in 4 bucati egale. Foaia intinsa si umpluta se ruleaza apoi se impletesc cele doua bucati.

Cozonacii grasuni lasati la crescut pentru inca 2 ore la loc caldut

Aluatul se pune in tavi tapetate cu hartie de copt si se mai lasa la crescut 1-2 ore la loc caldut de data asta. Apoi se incinge bine cuptorul la 150 grade si se baga tavile. Eu ii coc tot la 150 grade pe toata perioada ca sa evit coacerea neuniforma. Dureaza aproximativ 1 ora si jumatate pana sunt bine bronzati dar asta depinde de cuptor. Si ca sa le pun bronzul in evidenta eu ii ung cu un sirop facut dintr-o lingura de zahar si un strop de apa/lapte. Se pot unge si cu galbenus batut bine iar apoi se presara zahar. Cand ii scot din cuptor, ii scot imediat si din tava pentru ca altfel s-ar umezi un pic si nu cred ca mi-as dori sa mananc cozonaci “ transpirati” 😊.

Cozonaci bine bronzati si un pic luciosi
Au mai plesnit pe ici pe colo, a mai iesit umplutura dar sunt gustul conteaza 🙂
A 2-a incercare a fost cu mai mult noroc. Au iesit niste monstri de cozonaci si i-am uns cu siropul de lapte si zahar si am presarat putin zahar deasupra ( greseala de incepator i-am bagat si in cuptorul oprit dar inca incins dupa ce am presarat zaharul 🙂 ) Rezultatul : Need more sugar 🙂